Vai, vai, batranetea e ca un scaiete! Oriunde ai apuca-o, te inteapa si te doare!
Batranetea nu ne face copilarosi, cum se spune, ci doar ne gaseste tot copii. Batranetea incepe de cand te temi de ea. Nu anii fac batranetea, ci gandul ca imbatranim. Sunt oameni
tineri la 80 de ani si altii batrani la 40. Batranetea este un far interior care ilumineaza naufragiul intim al duratei.
Batranetea este un rau suprem, caci ea priveaza omul de toate placerile, in vreme ce ii pastreaza apetiturile si aduce cu ea orice posibila amaraciune. Cu toate acestea, oamenii se tem de moarte si isi doresc batranetea.
Pana la urma batranetea nu e chiar atat de dezagreabila daca ai in vedere alternativa. Batranetea are doua mari avantaje: dintii nu mai dor si nu mai auzi nimic din toate prostiile care se spun in jurul tau. Este adevarat ca este uracioasa pentru ca imputineaza si mintea si puterea. Insa te poti bucura de linistea mult dorita, de timpul petrecut cu nepotii, de vacante. Batranerea este ca orice alt lucru. Pentru a avea succes cu ea, trebuie sa incepi de tanar.
Si totodata batranetea este iarna pentru cei ignoranti si vremea secerisului pentru cei intelepti.
