Casnicia poate fi cel mai mare rau sau cel mai mare bine. O casatorie de succes este un edificiu care trebuie sa fie recladit zi de zi, altfel vom fi nefericiti.
Casatoria este conforma cu legea si cu Sfintele Scripturi cand nu patima este cea care trece inaintea legii, ci cand ceea ce este necesar satisfacerii reciproce si zamislirii copiilor fixeaza casatoria in scopurile ei. Consimtamantul la casatorie va fi cu adevarat cinstit cand nevoile casatoriei fiind cunoscute dinainte si temelia fiind asezata conform cu legile stabilite de Dumnezeu, placerea impreunarii sexuale, care face din cei doi un singur trup, va fi consecita nevoilor casatoriei.
O casnicie buna este aceea in care fiecare ii incredinteaza celuilalt rolul de paznic al solitudinii sale. Odata ce este acceptata realitatea ca pana si intre fiintele omenesti cele mai apropiate continua sa existe distante infinite, poate inflori o convietuire doar daca cei doi izbutesc sa iubeasca departarea dintre ei, care ii ingaduie fiecaruia sa-l vada pe celalalt integral si profilat pe un orizont vast.
Casatoria este un mijloc de a evita intimitatea. Este un truc destinat sa creeze o relatie formala.
Intimitatea este ne-formala. Cand casatoria rezulta in urma intimitatii, este frumoasa, insa, daca speri ca prin casatorie sa rezulte intimitatea, speri in desert.
O casatorie adevarata, in care cei doi parteneri se simt indispensabili unul altuia si de neinlocuit, o astfel de casnicie este la fel de rara ca o opera de arta. In celelalte cazuri exista mediocritate, minciuna si daca nu este minciuna, exista tacere, un permanent sentiment de esec.
Casatoria este un parteneriat foarte frumos!
