De-a lungul anilor s-a tot pus accentul pe emanciparea femeii si pe dorinta acesteia de a deveni egala cu barbatul.
Dorinta aceasta probabil vine si din faptul ca inca din antichitate, barbatul considera femeia ca pe un bun propriu, tratand-o astfel ca pe ceva inferior si exploatand-o, el avand acest drept fiind capul familiei.
Dupa mult timp, in sfarsit s-a acceptat si in randul barbatilor ca femeile sa aiba aceleasi drepturi, insa cateva diferente, pe anumite planuri, exista totusi.
Sau cel putin in ceea ce priveste sexul unui om, existau diferente clare si unice. Astazi, stiinta si medicina au evoluat foarte mult si acum fiecare poate cu usurinta sa treaca de la un gen la altul.
Insa aceasta nu este singura schimbare, ci odata cu emanciparea sociala si casatoria a devenit doar o optiune, adesea fiind necesara doar in cazul nasterii unui copil si nici atunci in mod obligatoriu.
Daca inainte se respecta moralitatea crestina conform careia tinerii intai faceau casatoria, apoi faceau copii, azi acest obicei se considera demodat si cei mai multi aleg concubinajul.
Insa cei care aleg concubinajul pentru multi ani, iar apoi incearca sa experimenteze si casatoria, adesea au parte de divorturi la scurt timp dupa aceea. De ce se intampla acest lucru, cred ca nimeni nu stie, insa se poate crede ca armonia traita in concubinaj ar putea fi una aparenta si cum exista si cliseul ca “nu actele te tin”, o data facuta casatoria, totul se destrama.
Probabil concubinajul a fost exact ce si-au dorit cei doi, neconsiderand ca au responsabilitati prea mari, fiind liberi pana acum, iar casatoria vine cumva sa le strice planurile, aducand cu ea temerile ca nu va merge, ceea ce se si intampla de multe ori, daca asa au “programat” cei implicati in relatie, in mod inconstient.
Bineinteles ca si concubinajul si casatoria se pot incheia la un moment dat si e adevarat ca nu actele tin doi oameni. Insa ca sa incepi cu dreptul, personal consider ca o relatie trebuie bazata pe o fundatie solida ca sa reziste, iar aceasta fundatie este credinta si, prin urmare, casatoria in fata lui Dumnezeu si nu concubinajul.
